Mereu diferit! Am avut trei pisici ale mele până în acest moment al vieții mele. Mă rog, trei motani. I-am avut pe Bacovia (colegii mei de apartament îi spuneau Garfield, daaar eu știam mai bine), cel roșcovan și mare, pe P@teu (colegii de apartament, evident, îi spuneau altfel), cel mai mic și iubăreț (cei doi au conviețuit într-un parterneriat civil motănesc) și acum îl am pe Smirnoff. Bacovia a fost motanul acela care nu avea nevoie de nimeni, pur și simplu nici nu știai când …

Pentru că timp de o lună sau ceva de genul ăsta, am citit foie grasul blogosferei de la noi și am  ajuns la concluzia că am loc să debitez tot felul de inepții și că aș fi cel puțin la fel de neinteresant. Pentru că am mai avut un blog prin liceu, în care eram sensibil și artist și naiv, sincer să fiu. Pentru că trăim niște vremuri în care oricine poate genera conținut. Nu trebuie sa mai fii mare personalitate sau să apari în emisiune …