Cred că orice persoană care lucrează în IT sau semi-IT (social media și în general chestii care nu țin de programare, grafică, rețelistică, hardware, SEO etc.) a avut cel puțin o perioadă în viață în care s-a aflat la un moment dat în incapacitatea de a mai avea un somn duuuulce și liniștit. Mă rog, din câte am citit până acum, diversele surse de lectură mi-au creionat în mintea că 8 ore de somn ar fi cel mai indicat de abordat. Eu, personal, dacă reușesc să dorm 7 ore mă simt un om nu numai împlinit, dar aproape de o înfrățire spirituală cu călugării budiști sau călugării isihaști de la muntele Athos.
Știu, nu este valabil doar pentru aceste domenii de activitate. Sunt ferm convins că există factori patologici, stres și alte fructe stricate și prin celelalte bresle. Mă voi referi la ramura asta, pentru că există câteva elemente specifice și pot exemplifica din propria experiență.
Statul prea mult la computer și ramificațiile lui
Pe lângă faptul că dacă stai prea mult, fără să faci ceva mișcare, capeți silueta unui violoncel, mai există niște bife negative. În primul rând, expunerea în mod repetat la radiațiile emise de ecrane produce dezechilibre în producerea melatoninei. Ce e melatonina? Un hormon care te ajută să dormi. Dacă vrei să citești mai multe chestii despe acest hormon și despre suplimentele alimentare apărute pe piață, las acest link aici. Da, e un link către Google! Pur și simplu, caută!
Dar pe scurt și cât de simplist… pot spune că în mod normal, melatonina este eliberată cam cu două ore înainte de a dormi. Pe lângă cele 8-9 ore de birou și computer, statul în fața monitorului și înainte de somn, trimite un semnal organismului, care oprește eliberarea acestui hormon la timpul optim.
Un alt lucru foarte rău este statul prea mult pe scaun. Și mi-a mai spus un prieten neurolog că și statul aiurea pe scaun, îți poate cauza dureri de spate foarte nasoale, dar și niște migrene teribile. Statul prea mult pe scaun, dar și statul aiurea pe scaun, pot cauza probleme privind creșterea tensiunii arteriale, tulburări circulatorii și pot contribui la apariția altor probleme cardiovasculare.
Sfat: Înainte de toate, consultați un medic! Nu mai credeți în bullshiturile cum că ceapa vindecă totul, dacă se ia cu ghimbir și căcat de urs. Știu că ce am scris mai sus pare simplu, dar după ceva timp, lucrurile se pot agrava și pot degrada în afecțiuni cronice.
Alt sfat: Fă ceva sport! Aleargă 2-3 km de două-trei ori pe săptămână sau pur și simplu mergi pe jos anumite distanțe. Da, aparent, nu sunt așa bogat în sfaturi în seara asta.
Depresie, anxietate și depersonalizare
Sincer, nici nu știu dacă e un cuvânt propriu-zis ultimul cuvânt pe care l-am scris mai sus.
Ideea e că vara asta pentru mine a fost groaznică. Știuuuu că probabil o sa sune penibil anumit chestii pe care le voi enumera. Dar vara asta m-am despărțit de iubită, asta în timp ce unul din cei mai buni prieteni ai mei, care încercat să se sinucidă acum doi ani, a dispărut. Și nu numai că dispăruse, dar apucasem să îl văd înainte și arăta groaznic și avea o grămadă de probleme. Mă rodea și faptul că nu am putut face mai mult pentru a preveni acel episod. Și că eram atât de aproape să reușesc asta. Mă rodea lucrul ăsta. Și uite așa a început perioada mea lipsită de somn. Dar care avea să se agraveze.
Apoi a urmat mitul neofitului vrâncean. A trebuit să îi anunț pe părinții acestui prieten de tot ceea ce se întâmplase, să caut soluții pentru a da de el, să și lucrez, cancerul unei persoane foarte apropiate mie revenise agresiv. N-a fost tocmai… ușor. Apoi mi-a dat cineva vestea că un amic de-al murise, iar asta m-a dărâmat și mai tare. Ulterior, un alt prieten bun de al meu a bătut la ușă cu o altă problemă gravă, în care din păcate… era implicat copilul lui.
Și toate astea s-au întâmplat în doar câteva zile. Cred că maxim cinci zile.
Există o expresie în engleză pentru ceea ce a urmat: „I snapped!”. Ceva s-a declanșat în mine! Nu mai dormeam deloc. Am ajuns la trei-patru ore dormite în 9 zile. Și acelea dormite cu ochii deschiși sau mai mult din inerție. Cred că am umblat și somnambul prin casă pentru ceva bucăți de timp. Nu am avut pe nimeni în familie care să fi manifestat chestia asta vreodată. Numai că la un moment dat simțeam că adorm în pat, apoi mă trezeam în fața calculatorului.
Am pus poza asta din stânga, pentru că are o dublă semnificație. Una practică și clinică, adică exact conținutul ei și una mai degrabă emoțională și arhetipală. Îmi apăruse imaginea asta în newsfeedul de la Facebook și fix în același timp îmi trimite și Simona același lucru. Eram deja în a 5-a sau a 6-a zi critică. Și da! Asta se întâmpla! Aveam niște gânduri extrem de bizare, vedeam situații complicate unde aestea, de fapt, nu existau, mă învinovățeam pentru chestii de care nu mă făceam deloc responsabil. Pentru cineva din exterior și inclusiv pentru mine, recitind rândurile astea, mi se pare un moment de slăbiciune și poate un subiect de glumă. Și da… fac eu mișto de mine și de perioada aia. Dar fac asta acum. Atunci nici nu înțelegeam ce se întâmplă cu mine. Fiecare zi era încărcată cu psihoză, paranoia, lamentare, gânduri contradictorii și niște stări absolut abisale.
Ceea ce mi se pare și mai interesant este faptul că nu știi de unde vin gândurile și trăirile acestea. Întâlnim în diverse mitologii vechi, până la Carl Jung și chiar astăzi la Jordan Peterson, acest motiv al lumii visului sau partea întunecată a noastră. Ceva în capul nostru care se manifestă la nivel subconștient, inconștient și de multe ori se manifestă prin acțiuni concrete sau niște articulări ale gândurilor la care nu ne-am fi așteptat niciodată. Dar mi-e lene să scriu despre asta acum. Probabil o voi face într-un viitor articol.
Și cum am trecut de perioada asta, vă intrebați
Eu sunt unul dintre norocoși. Pe lângă prietenii cu care nu împart mari detalii din viața personală, de cei cu care doar ies la partyuri sau cei care își manifestă episodic, existența în realitatea mea, mai am și niște oameni super tari. Fără să neglijez importanța altora, dar i-am avut pe capul meu pe Simona, Sorin, Ana, Raluca și Andreea. Nu a fost ceva transcedental în toată chestia asta, doar că au fost acolo, mă ascultau în nebunia mea, mă întrebau dimineața dacă am dormit și îmi trimiteau tâmpenii de pe Youtube și Facebook. Și nici nu aveam nevoie de mai mult. Da, pot recunoaște că am fost, pur și simplu, binecuvântat cu anumiți oameni.
Sfaturi:
– Cel mai important lucru este să vorbești cu cineva și să nu ții lucrurile respective în tine. De multe ori după ce începi să „scuipi din probleme”, realizezi că, de fapt, există și alți factori care duc la stările ciudate. Eu am noroc de prieteni cu care poți vorbi orice și care își pot da cu părerea fără sa fie cretini. Ba, mai mult! Chiar știu să aprecieze momentul în care trebuie să tacă, să se distanțeze sau când e momentul să intervină. Mă rog, m-am lungit mult. Important este să te exteriorizezi. S-ar putea, vorbind cu cineva, să afli că și acea persoană trece printr-o situație asemănătoare.
-Scrie undeva despre ceea ce te macină. Încă mi se pare lame ideea de jurnal, daaaaaar… niște hârtie și un pix, plus un scris de mână deloc caligrafic pot face minuni. Din punctul meu de vedere, momentul în care ai scris despre acele probleme și le vezi pe hârtie, ai făcut un pas mare spre a le înfrunta.
-Fă sport! Ajută… există ceva explicații atât anatomice, cât și psihologice. Link aici.
-Lasă chestiile motivaționale, discursurile și căutatul răspunsurilor pe la niște unii care nu au fost în pielea ta și nu s-au confruntat cu problema ta.
-Terapie – dacă situația este destul de gravă sau mai complexă decât am prezentat-o eu mai sus, e cazul să mergi la psiholog. Practic, acesta va găsi problema ta cea mare, o va analiza, apoi o va descompune în mai multe probleme mai mici, pe care veți încerca să le rezolvați împreună. În plus, unii psihologi sunt șamani daci și te vor vindeca prin dialoguri cu lupul intergalactic :)))) Ideea e că, un psiholog bun este cel mai în măsură să te ajute cu probleme de acest fel.
-Gaming – e mai de nișă sfatul ăsta, dar ajută ENORM 🙂
Later edit: -Nu uita că întotdeauna vor exista oameni cu probleme mai grave decât ale tale! Mereu! S-ar putea ca unii din acei oameni cu probleme de o gravitate de neînchipuit, să fie chiar pe lângă tine. E cinic, dar cam așa stau lucrurile. Sunt oameni cu vieți mult mai complicate decât a ta și care s-ar putea să nu se lamenteze atât de mult.
