Să fiu sincer, este primul joc pentru care am făcut vreodată precomandă. Am mai fost pe-aproape la cel mai recent Doom, pe care l-am cumpărat până la urmă, când eram cu Matei la o plimbare prin Unirii, dar la două săptămâni de la data oficială a lansării.
Într-un articol anterior spuneam cum jocurile au devenit o artă din toate punctele de vedere și cum incorporează muzică, design, fir narativ, actorie, coding într-un produs final care poate bate ca trăire orice producție cinematografică, audio sau … operă literară. Iar ca fapt divers, trailerul de la „The Last of us 2” a fost considerat unul din cele mai tari materiale de genul din anul respectiv, fie că vorbim de trailerul unui film, serial sau … joc. Iar ca cifră de afaceri, este de așteptat ca industria gamingului să depășească ceea ce produce Hollywoodul. Vezi articol NASDAQ.
Daaaar deviez de la subiect ca atunci când se ceartă un cuplu, iar unul din cei doi știe că nu are dreptate și își aduce aminte de chestii petrecute cu ani în urmă.
JOCUL ESTE BESTIAL! Sau cum ar spune niște prieteni de ai mei de pe Youtube: the game is beast! (e o… chestie)
BRAVO, SONY! Este absolut unul din cele mai tari releasuri ever. Nivelul mare de entuziasm pe care l-am simțit și cum am rămas captivat de grafică, poveste și gameplay, sunt chestii pe care nu le-am mai simțit de foarte mult timp la un joc. Am repetat anumite bătălii inutile pentru firul epic, doar pentru că erau bine construite situațiile respective. Ba, chiar am postat doar de amuzament pe Youtube o astfel de „încrâncenare”, iar clipul îl puteți viziona mai jos.
Cum să vă explic… Este trei dimineața și am lăsat consola deoparte, pentru că eram deja hipnotizat în Lake of Nine în căutarea a ceva artefacturi, care găsite în numărul total de 9, îm vor da puncte de experiență. Iar cu acele puncte îmi voi putea îmbunătăți skillurile! Da, unul din lucrurile schimbate față de precedentele lansări este faptul că ai o mulțime de upgradeuri, skilluri, artefacturi, itemuri și … monede aparent. Din punctul meu de vedere mecanica jocului, cat și unele idei de implementare duc destul de mult către Dark Souls. Au apărut adversari super puternici pe alocuri pentru care chiar trebuie să îți dezvolți o tactică, poți cumpăra/upgrada itemuri care vor ajuta în confruntări, dar nu acest lucru nu te va face să te pierzi în builduri. Și dăm peste filosofia aia în care trebuie să joci mult și să cauți pe toată harta anumite locuri ascunse pentru a găsi artefacturi sau enhance-uri. Mă rog, în joc nu le zice enhance-uri, dar înțelegeți ideea :)))
Concept: Kratos a rașchetat tot ce înseamnă zeitate pe Muntele Olimp, s-a plictist de clima absolut divină (aș putea spune) din Elada, de gyros și fructe de mare la discreție (iar eu, unul, m-aș muta la Salonic pe termen nelimitat) și pleacă pe tărâmuri mult mai reci și pline cu porci mistreți fermecați. Și porci fermecați și femei super frumoase… cum să nu emigrezi în țările nordice?
În fine… Până la urmă unde te duci după ce nu mai ai picior de zeu în Grecia Antică? Evident, pământurile nordice, să te iei la trântă cu Thor, Odin și gașca nebună. Ajuns aici, Kratos vrea să-și croiască un nou drum, așa că devine lumbersexual, își trage ditai barba, se duce prin Expiratul (clubul) lor de acolo, își găsește jumătatea probabil pe melodia aia a lui Georghe Michael pe care o bagă în heavy-rotation Sâmbătă de Sâmbătă, se căsătorește, iar din rodul dragostei, iese Atreus, băiatul lui, care va fi sidekickul din joc.
Aici jocul îmi aduce aminte foarte mult de The Last of Us, unde împărțeai misiunile și taskurile între Joel și Ellie. În God of War 4, în schimb, tot Kratos este motorul principal, „Boi” fiind un fel de Robin pentru Batman. Dar care trage cu arcul. Kratos Jr. este controlat tot de utilizator, daaar parțial. Adică poți seta direcția și cu square-ul trage săgețile care vor străpunge inimile adversarilor (și la propriu și la figurat). De asemenea, se pot seta itemuri în acel mini inventar, se pot face upgradeuri de armă, se pot adăuga skilluri. Cam atât pe partea de poveste, nu vreau să dau spoilere, pentru că sunt un prieten bun.
Lume și poveste: Absolut genial! Totul! Personal sunt de părere că în versiunile anterioare, la capitolul acesta jocul avea loc de îmbunătățiri. Totul era prea liniar înainte, practic te duceai dintr-o luptă într-alta fără prea mari explicații și fără dialoguri memorabile. În același timp… nu prea cred că erau fani GOW, care căutau să despice firul în patru sau să afle de ce relația cu părinții nu merge așa bine sau dacă trăim într-o simulare a unui mega computer care a reușit să dezvolte propria conștiință. Toți eram înnebuniți după acțiune, gameplay și boșii cât ecranul.
Jocul este un … semi openworld. Poți ajunge în locuri diametral opuse prin diverse shortcuturi, te poți întoarce în diverse puncte pe hartă (în funcție de progresul pe care l-ai făcut în joc) și să cauți artefacturi lipsă ori te poți plimba cu un porc fermecat în brațe.
Firul epic este liniar, numai că mult mai complex. Și zic asta pentru că apar o mulțime de complicații pe parcus, twisturi, iar personajele chiar sunt construite bine. Pe lângă faptul că designul lor este bestial, fiecare personaj important pentru acțiunea jocului are un background story, îți oferă mai multe detalii despre noul loc în care te afli sau te pot ajuta cu în a rezolva anumite questuri secundare.
Gameplay: La început mi s-a părut puțin plictisitor. Veneau cam aceeași inamici, făceai aceleași scheme, la un moment dat te bați cu un zeu și lupta este lungă și anumite detalii sunt absolut inutile. Numai că toată această parte este un training, pentru că pe parcursul poveștii lucrurile evoluează organic. Înveți noi skilluri, poți face upgradeuri de armă/armură și trebuie să dezvolți mereu o tactică de luptă în funcție de adversar și de mediul în care te afli.
Sunt multe elemente de luptă păstrate din releasurile anterioare, avem combouri însoțite de niște animații video super bine lucrate, avem rage power, în care un fel de Hulk te posedă și spargi tot în cale cu un damage enorm, lucru care m-a ajutat enorm în unele confruntări.
Leviathan axe – este arma principală a lui Kratos. Nope, nu mai sunt lanțuri, blade-uri, e acum toporul ăsta genial care taie, îngheață, mai scuipă câte un fulger dacă ai upgradeurile necesare, iar pentru doar 999 lei poate fi unealta care va da suflet casei tale:)))))))) Foarte cool ideea cu Leviathan axe-ul! Poate fi controlat foarte ușor, poți ataca de la distanță, de aproape, poti face combo-uri. De vis!
Atreus – am scris și mai sus ce face, cum face. Ideea este că trage cu arcul și te va ajuta enorm în unele lupte sau pentu a deschide anumite locuri ascunse de pe hartă. SFAT: investiți puncte de experiență în skillurile de arcaș. Ajută enorm!
Biștari – Există monede în joc, care se numesc hack silvers și cu care poți cumpăra itemuri, upgrada itemuri și chestii de genul ăsta.
Cafteala cu boșii – exact aceeași atmosferă și sentiment de transcendental ca la versiunile anterioare.
Puzzleuri – muuuulte și mai toate implică Leviatha axe-ul.
Grafică – V-ați cam prins că am început să mă plictisesc de scris reviewul acesta, așa că am să pun altă captură din joc :)))))
Eu luptându-mă cu niște unii mult prea devreme în joc, fără skillurile necesare și după vreo 12 încercări :))
