Sunt absolut convins că dacă va ajunge pe acest articol vreun snob din ăla care ascultă trupe indie rock de care nu a auzit nici naiba și care găsește umorul în ploaia de perseide , va strâmba din nas la calitatea umorului oferit de SNL. Ce-i drept, anumite perioade ale emisiunii au lăsat de dorit, iar sketchurile erau atât de proaste, încât Youtubeul românesc mi-ar părea chiar simpatic. Totuși…
Scurtă introducere: Saturday Night Live este o emisiune de tip sketch comedy, apărută în 1975, compusă din partea live (cea predominantă), clipuri înregistrate și un act muzical. În sketchuri apare o gazdă a emisiunii, care de obicei e o celebritate (actor, prezentator, artist, sportiv, politician etc.) și trupa de actori ai emisiunii. Episodul începe cu un cold open, un sketch în care gazda de obicei nu apare și care tratează cel mai discutat subiect al saptămânii pe cale de încheiere, urmat de monologul gazdei, apoi sketchurile și două melodii interpretate de invitatul muzical.
Emisiunea ESTE LIVE! Și înainte de cea difuzată începând cu ora locală 11:30, mai există un dress rehearsal. Practic este o repetiție doar cu publicul din sală, emisiunea cap-coadă, ba chiar cu ceva timp mai lungă, pentru că apar mai multe sketchuri și ai voie să o dai în bară.
În toamnă începe sezonul 43!
Creatorul showului este Lorne Michaels, de altfel și în prezent baștanul emisiunii, la modul că el decide ce sketchuri sunt difuzate, ce actori sunt aduși, direcția emisiunii și cel care concediază.
Segmentul emisiunii care nu a fost schimbat timp de peste 40 de ani este Week-end Update, o rubrică de fake news și satiră.
Lansați la SNL: Chevy Chase, Dan Aykroyd, Gilda Radner, Bill Murray, Joe Piscopo, Eddie Murphy, Dana Carvey, Mike Meyers, Dennis Miller, Adam Sandler, Rob Schneider, David Spade, Chris Farley, Chris Rock (ultimii 5 erau numiti și „The Bad Boys of SNL”), Sarah Silverman, Norm MacDonald, Will Ferrell, Tina Fey, Amy Poehler, Jimmy Fallon, Seth Meyers, Kristen Wiig, Jason Sudeikis, Bill Hader, Kate McKinnon.
Printre scriitorii de sketchuri: Conan O’Brien, Larry David, Bob Odinkirk.
Refuzați la casting: Jim Carrey, Louis CK, Stephen Colbert, Steve Carell, Zach Galifianakis, Lisa Kudrow, Jennifer Aniston.
Chestii care nu lipesc niciodată: Cold Openul se sfârșește mereu cu: „Live from New York, it’s Saturday Night!”, iar gazda emisiunii spune la finalul monologului: „We have a great show tonight! [Numele invitatului muzical] is here!”.
Vorbim de peste 40 de ani de absolut de toate.
Bine, cam atât cu limbajul de Margareta Nistor jucând DOOM pentru prima dată în viața ei. Primul sketch de la SNL pe care l-am văzut era pe un CD cu Quake. Da, fraților! Închiriam CDuri cu jocuri acum mulți ani de la o sală de net din Focșani, care se numea Gamer’s Zone. Iar băieții buni de la sală, pe lângă kitul de joc, mai puneau pe CD și câteva fimulețe porno, ceva tâmpenii în Flash și clipuri video amuzante. Unul din acele clipuri era un sketch cu Butabi Brothers sau The Roxbury Guys, în care apăreau Will Ferrell, Chris Katan și Jim Carrey.
Apoi o perioadă nu am mai avut nicio legătură cu emisiunea, pentru că aveam net prin dial-up și stăteam două zile să iau un mp3 cu Linkin Park sau The Prodigy. Sincer, pierdeam mai mult timp atunci pe net stând pe mIRC și vorbind cu fete mai mari ca mine, spunându-le că sunt student la București la Politehnică (slavă zeilor că asta nu s-a întâmplat în viața reală!). Ideea e că de abia după ce am avut net prin fibră, am mai început să dau de sketchurile SNL ori pe metacafe, ori le descărcam de pe DC++, însă tot nu știam cine le face, cum, de ce apar mai multe persoane chiar cunoscute din showbizul american în niște chestii comice și mai ales… live. Sincer, a durat câțiva ani până am aflat despre ce era vorba. Și încă ceva ani să apară canalul lor de Youtube.
Practic, am descoperit o școală de comedie, cu anumite lecții extraordinar de bune, altele care să te țină pe linia de plutire, dar și niște rateuri grave. De fapt, asta și este SNL, mai degrabă o instituție, un fenomen cultural și nu doar o emisiune de televiziune. E ca un profesor foarte bun de info, care a fentat deja prima tinerețe, care nu a reușit în viața lui să ducă o aplicație de telefon până la capăt, dar este respectat de tot orașul pentru că a trimis la Microsoft sau Oracle (ăla șmecher de afară) niște copii, care în prealabil au dovedit toate olimpiadele și concursurile posibile. Numai că proful acela, atât de respectat printre localnici, mai scuipă câte un „să trimetem”, „Dumenecă”, „să deie” și mai cade în derizoriu din cauza asta. Iar anul următor mai găsește câte un Liviu sau un Gabriel, care inventează ceva aplicație pentru SMURD sub îndrumarea lui și redevine un star rock printre orășeni.
Știu că au mai fost emisiuni precum Mad Tv, știu că Monty Python au fost la un nivel mult, mult, mult ridicat din punct de vedere al calității umorului. DAR 43 DE ANI!! :))) Zeci de actori sau scriitori de sketchuri careu au confirmat ulterior în piață.
SNL a însemnat Ratinguri extraordinare, un fenomen cultural și multă nebunie.
În 1975 emisiunea a început totul. Dan Aykroyd, John Belushi, Chevy Chase, George Coe, Jane Curtin, Garrett Morris, Laraine Newman, Michael O’Donoghue și Gilda Radner au fost „original cast-ul”. Iar prima emisiune l-a avut gazdă pe nimeni altul decât George Carlin. Anul următor Chevy Chase pleacă chiar în mijlocul sezonului, profitând de popularitatea lui și de faptul ca avea o mulțime de oferte pentru a juca în producții cinematografice cu bugete mari. În locul lui vine Bill Murray, care a avut o perioadă super grea la început în a se adapta sau chiar de a fi… amuzant. Toată lumea îl compara cu Chevy Chase, iar unele sketchuri parcă nu erau scrise pentru el. V-am atașat mai jos un clip în care el își cerea scuze telespectatorilor pentru faptul că nu reușea să scoată mai multe râsete. Evident… într-un număr de comedie 🙂
După scurt timp, omul a salvat showul în multe situații și a devenit unul din cei mai îndrăgiți oameni din istoria SNLului.
John Belushi a fost unul din cei mai talentați oameni care au stârnit ropote de aplauze în studioul 8H. De asemenea, el împreună cu Dan Aykroyd aveau un număr în care jucau doi frați, care dansau frenetic, cântau cu multă energie și care se intitulau Blues Brothers. Atât de mult au avut succes cei doi, încât The Blues Brothers au avut propria lor istorie pe peliculă. Da, s-a facut filmul cu același nume! Totuși, Belushi ura să apară la TV. Pentru el televiziunea era ceva rudimentar, ceva care doar captiva masele și nu aducea un plus de valoare actului artistic. Pentru el teatrul sau stand-upul erau chestiile cu adevărat importante. De asemenea, se mai zvonea despre acesta că era un misogin și considera că femeile nu pot fi amuzante. De altfel, Jane Curtin spunea că Belushi nu juca la capacitatea lui maximă și își cam bătea joc de sketchurile scrise de femeile de la emisiune. Din păcate, actul lui artistic avea o mare, mare, maaaaare legătură și cu trasul de cocaină. De multe ori prin cold open-urile SNL din perioadă în care era și el în distribuția showului, Lorne Michaels sau ceilalți actori mai trimiteau niște săgeți referitoare la consumul de cocaină. De altfel, Jony Belushi moare în 1982 de la un speedball, o combinație între coca și heroină.
Care-i treaba cu drogurile și emisiunea? Ideea este că episodul cu toate sketchurile și toată producția se realizează în cam 5 zile. Și încă de la începutul emisiunii, actorii și scriitorii stăteau nedormiți și câte două nopți la rând sau dormeau foarte puțin, pentru a avea timpul necesar scrierii de glume, muzică și pentru a face un minim de repetiții cu gazda din acea săptămână. Și ce te putea ține treaz, să îți dea senzația că poți rezolva orice problemă și apoi să îți dea cea mai urâtă paranoia? COCAAAAAAA! De altfel, Al Franken, fost scriitor și actor la SNL, actualmente senator (da, emisiunea asta a dat și un senator) spunea așa: „On those Tuesday night/Wedneday morning things, I only snorted enough cocaine so that I could stay awake to make sure no one did too much cocaine…” , în traducere: „În acele nopți de Marți și dimineți de Miercuri, trăgeam doar atâta cocaină, astfel încât să pot fi treaz să fiu sigur că nimeni nu mai trage prea multă cocaină”.
Gilda Radner a fost și a rămas regina emisiunii. Nimeni nu a reușit măcar să se apropie de cum intra ea în pielea personajului, naturalețea cu care juca și calitatea sketchurilor pe care le scria. Din păcate la câțiva ani de la plecarea de la SNL ea moare din cauza cancerului ovarian. Voiam să mai scriu o poveste pe care am ascultat-o într-un interviu cu Bill Murrary. Erau la o petrecere câțiva foști actori de la SNL și cei de la Monty Python. La un moment dat, Gildei Rander i se face rău și le spune lui Dan Aykroyd și Bill Murray că vrea să plece. Iar aceștia doi din urmă o iau în cârcă pe rând și merg pe la fiecare persoană de la petrecere și le spune că Gilda trebuie să plece 🙂 Tot în acel interviu Bill Murray spunea că a fost foarte îndrăgostit de aceasta.
Urmează pentru SNL cea mai grea perioadă din istorie. Da, Lorne Michaels pleacă de la emisiune pentru a face filme și a produce alte chestii, actorii pleacă și ei pentru că le expiră contractele. Emisiunea are un nou producător, o distribuție de actori foarte tineri și promițători. Pe scurt, ratingurile pică în cap, apare titlul de presă „Saturday Night Dead”, atât publicul, cât și criticii îi desființează pe actori. Totuși, a existat și norocul faptului că erau acolo Joe Piscopo și Eddie Murphy care au reușit facă în așa fel încât NBC să scoată SNL din grila de programe. Eddie Murphy a salvat emisiunea, fie că vorbim de personaje precum Gumby, Buckwheat, Mr. Robinson sau de faptul că a fost singurul om care a spus „YO MAMA! jokes” într-un cold open. Tot Eddie Murphy a fost singurul om din istoria showului care a fost și gazdă și membru în distribuția de actori în același episod.
Pentru a salva emisiunea NBC îl aduc înapoi pe Lorne Michaels. Primul sezon cu el înapoi la timonă, după o pauză de 5 ani, a fost groaznic, absolut dezastruos, iar postul de televiziune a decis ca emisiunea să fie anulată. Totuși, Lorne Michaels reușeste să îi convingă pe șefii NBC să ]i mai dea o șansă. Din „castul de actori” din sezonul anterior, Michaels îl păstrează pe Jon Lovitz și renunță la actori precum Robert Downey Jr. și Julia Louis-Dreyfus. Ba mai mult, la sfârșitul acelui sezon, ultimul sketch a fost ceva de genul unui incendiu, în care toți actorii își luau la revedere de la public, iar singurul salvat a fost Lovitz.
A urmat perioada lui Dana Carvey, care a devenit regele emisiunii. De altfel, în cele mai multe sondaje, perioada 1986-1993 a fost cea mai bună din istoria emisiunii. Și putem înțelege de ce! I-a avut pe Jon Lovitz, Dennis Miller, Phill Hartman, Kevin Nealon, Dana Carvey, urmați de Mike Meyers, Adam Sandler, David Spade, Chris Farley, Chris Rock, Rob Schneider, Norm MacDonald. Pentru cei care habar n-aveau, „Wayne’s World” a fost un sketch SNL cu Mike Meyers și Dana Carvey, care ulterior a devenit o producție cinematografică, chiar una de succes, iar cu trecerea anilor a devenit un cult movie.
Dana Carvey era actorul complet pentru perioada aceea. Putea juca orice, putea imita pe oricine și era un star. Pur și simplu gazdele emisiunii mărturiseau de multe ori, că era absolut terifiant să joci într-un sketch cu Carvey, pentru că nu știai ce se poate întâmpla sau pentru că era extraordinar de bun ca actor.
În 1992 se întâmplă ceva ce va rămâne în istoria showului: Sinéad O’Connor este invitatul muzical și interpretează melodia „War” a lui Bob Marley, numai că atunci când a și rupt o poză cu Papa Ioan Paul al II-lea, ca semn de protest față de scandalurile sexuale în care sunt implicați și copii din cadrul Bisericii Catolice. A fost unul și este considerat și în prezent unul din cele mai controversate momente din istoria televiziunii. O’Connor chiar și-a luat ban la emisiune (Martin Lawrence, Steven Seagal, Adrien Brody se află și ei pe această listă) și a fost ținta unor mai multe skituri.
A urmat perioada „băieților răi”. Spre sfârșitul perioadei Dana Carvey, tinerii Sandler, Schneider, Spade, Rock și Farley s-au făcut remarcați.
Mai ales Farley! Arăta energie multă, juca personaje super amuzante și îi făcea pe scei cu care juca să râdă în timpul sketchurilor. Numai că și Farley avea o problemă cu consumul de cocaină. Lucru pe care l-a remarcat toată lumea. A fost ceva controlabil o perioadă, fapt recunoscut și de către colegi și de către Lorne Michaels.
În 1997 Chris Farley trebuia să fie gazda unei episod SNL. Jim Bruer, povestește într-un interviu cu Howard Stern că Farley o luase razna în acea săptămână. Într-o noapte chiar a adus două prostituate într-unul din birourile scriitorilor și a făcut și vreo douăzeci de liniuțe de coca pe o masă. Breuer mai spune și că de abia după câteva zile a înțeles de ce Chris Rock tot stătea cu ei în săptămâna aceea. Nu era vorba neapărat de prietenia cu Farley, ci de faptul că Rock era „gazda de rezervă” în cazul în care fostul lui coleg ceda fizic sau psihic și nu mai era apt pentru emisiune. Am postat și monologul lui Farley din acel episod și veți înțelege tot.
Tot în acel interviu Breuer povestește că Farley îl sunase într-o noapte foarte tarziu în acea săptămână și l-a întrebat dacă el consideră că e amuzant sau că e doar un gras mare de care râde toată lumea.
La scurt timp după acel episod Chris Farley moare de la o supradoză de cocaină.
Evident, a urmat o perioadă foarte proastă pentru emisiunea de la NBC, iar prin 1995 Lorne Michaels îi aduce pe Will Ferrell, Chris Katan, Cheri Oteri, Jim Breuer, Colin Quinn. Ratingurile cresc din nou, toată lumea vorbește iar de SNL la superlativ, dar mai important, apare un nou star, Will Ferrell. Toate bune și frumoase pe hârtie, numai că lumea se ura atunci la emisiune. Erau mulți, erau talentați și toți voiau ca sketchurile lor să ajungă pe TV.
O poveste amuzantă este una spusă tot de Breuer. Norm MacDonald nu voia să apară în sketchuri, el voia doar să prezinte Week-end Update și ATÂT. Ba chiar le-a spus tututor colegilor: „I am the Update guy, don’t fucking put me in your gay sketches!”. Numai că Norm este forțat să nareze un sketch de-al lui Chris Katan, în care juca și Pamela Anderson. Evident că primul și-a bătut joc de sketch la repetiții, iar Katan l-a insulat și a urlat la el de fiecare dată. Numai că atunci când era emisiunea live, Norm MacDonald urlă pe scenă cu 30 de secunde înainte de scenă: „Știti?! Katan e gay! Numai că nu vrea să recunoască. Mereu se dă la tipele care găzduiesc emisiunea, dar el e un mic gay, doar vrea să pară altfel. Sare acum pe Pamela Anderson, dar toată lumea știe că îî plac băieții. Și scrie și niște glume de căcat”. Și fix când unul din producători zice 3… 2… 1… și transmiunea revine în direct, MacDonald devine serios și narează sketchul perfect, fără nicio greșală.
Will Ferrell, deși este unul din cei mai amuzanți oameni, este un profesionist desăvârșit. Este adeptul method actingului. Chiar pentru „Anchorman”, unde îl interpreta pe Ron Burgundy, Ferrell venea la muncă ca și… Ron Burgundy. Era foarte flamboaiant, se îmbrăca cu haine foarte strâmte și vorbea precum personajul din film. Într-o zi, Breuer și Quinn îl sechestrează într-un birou pe Ferrell, îi dau pantalonii jos și simulează un… viol. Oameni buni… și în acel moment Ferrell vorbea precum Ron Burgundy și spunea chestii de genul: „Oroarea!!! La ce sunt supus!!” , „Ce lucru nedemn!!”. Evident că le zicea în engleză :))
A urmat o perioadă în care au venit la SNL Tina Fey, Amy Poehler, Jimmy Fallon, Seth Meyers. Tina Fey chiar a devenit prima femeie head writter a emisiunii și împreună cu Fallon a prezentat Week-end Update. A fost iarăși bună pentru emisiune cu ratinguri bune, sketchuri tari, ca de exemplu „The Cowbell”, unde Christopher Walken împreună cu Ferrell și Chris Parnell reușesc să facă una din cele mai tari chestii care au apărut la TV. Voi atașa un link de Vimeo pentru acest sketch:
Apoi au mai venit și Sudeikis, Bill Hader, Will Forte, Kristen Wiig, Fred Arminsen și Andy Samberg. Buuuun! Și aici ajungem la partea mai contemporană a SNL, pentru că The Lonely Island (Andy Samberg cu Akiva Schaffer și Jorma Taccone, care erau scriitori la emisiune) au devenit celebri tot în studioul 8H. Mdap! „Lazy Sunday”, „I just had sex”, „Like a boss”, „Yolo” au fost difuzate prima dată în secțiunea emisiunii care se numea „Digital Short” și care devenea în zilele următoare viralul săptămânii pe Youtube.
Kristen Wiig a avut parte, probabil, de cel mai frumos send off în cei 43 de ani de emisiune. Ideea e că cei care au avut o contribuție notabilă la succesul emisiunii, au parte de un send off, adică un ultim sketch în cinstea lor, la final de contract. Au avut parte de așa ceva Phill Hartman, Farley, Will Ferrell, Jimmy Fallon, Seth Meyers, Bill Hader. Dar cel mai tare a fost cel al lui Kristen Wiig. La finalul celor 7 ani de contract, Wiig a devenit unul din cei mai tari performeri din istoria emisiunii, și-a dus contractul până la capăt, deși a făcut o gârlă scriind scriind și jucând în „Bridesmaids”. Imaginați-vă faptul că vi se termină contractul de muncă și la petrecerea de despărțire de colegi vă cântă Mick Jagger și Arcade Fire. În plus, mai vin blat la petrecere Dave Grohl, Jon Hamm, Chris Katan, Amy Poehler, Steve Martin, Beck și Chris Parnell.
În prezent: După ce Wiig, Fred Arminsen, Sudeikis, Hader și Seth Meyers au plecat, emisiunea s-a cam făcut pateu. Evident, nu?! Vreo doi ani a fost de neurmărit în mare. Lorne Michaels a adus doi Youtuberi (Kyle Mooney și Beck Bennett), pe Kate McKinnon, pe Cecily Strong, Jay Pharoah, Michael Che, Colin Jost și încă ceva băieți și fete de la CollegeHumour. Au fost doi ani groaznici, în care se vedea că ei încercau, dar fără prea mare succes. A fost emisiunea care a sărbătorit 40 de ani de existență cea care a salvat un an absolut grotesc.
Acea emisiune am urmărit-o live! Da, a început noaptea târziu (pentru noi) și a durat vreo 5 ore cu toate chestiile aferente. A rupt! Mi-aduc aminte că eram în vila de la Pipera, arătam ca o fantoma și băusem Chivas și vin. Însă, în starea mea spirituală și aproape de leșin, eram încântat să văd istoria cum se derulează în fața mea și cum sunt martor la o chestie pe care, cel mai probabil, o voi povesti alor mei ciutani 🙂 După emisiune a venit dimineața, am realizat că tricoul era lipit de mine și am leșinat pe canapea.
Cu un an înainte de alegerile prezidențiale din SUA, emisiunea își revine. Kate McKinnon o interpretează pe Hillary absolut fenomenal, inventează niște personaje absolut hilare și devine starul emisiunii. Skiturile devin mai bune și adună milioane de viewuri pe Youtube. Da! Avem iar chestiile virale! Iar în ultimul sezon cu Alec Baldwin invitat special permanent, interpretându-l pe Trump, cu Melissa McCarthy ca Sean Spicer și cu o nouă abordare, emisiunea a avut unele din cele mai mari ratinguri din ultimii 20 de ani. Probabil s-au prins cei din cast-ul de acum că nu sunt cei mai buni actori de pe planetă și că mai bine scriu sketchuri bune, cu abordări politice, mesaje sociale și cât mai actuale. ȘI A MERS! Au acum unele din cele mai tari chestii virale de pe Youtube și Facebook.
Emisiunea asta a picat și s-a ridicat de o grămadă de ori, este unul din cele mai mari fenomene culturale de pe planetă și mereu a știut să își creeze acea aură care să o facă mereu interesantă, atât pentru fani, dar și pentru cei care i-au cântat prohodul de atâtea ori. Mereu a scos noi actori, scriitori, constant a mai scos câte un catchphrase sau a creat o modă.
Și va mai face asta mult timp de acum înainte!
