Nu suntem cu toții zen, ființe astrale și nici măcar pirați

Meditatie ghidata, spiritualitate, dezvoltare personala

Dezvoltare personală, yoga, meditație și binecuvântarea venită de la zeul Struț, acestea sunt doar câteva din chestiile care nu s-au prins de mine.

Și nu zic asta pentru că ar fi ceva greșit, din contra, am auzit o mulțime de oameni care au avut rezultate bune și au devenit mai productivi după ce au fost la seminarii, workshopuri sau care s-au apucat de yoga. Dar nu merge la toată lumea. La mine e mai degrabă chestia că nu poți învăța un câine care stă pe lângă piață trucuri noi. Pentru că stă lângă piață și e rotund ca o bucată de cașcaval. Degeaba pui o cămașă albă pe porc. Înțelegeți voi.

De ce nu pot? Pentru că nu este de mine. Am încercat toate tehnicile posibile, am intrat pe diverse canale de Youtube, mi-a dat Andrei tot felul de PDFuri, mi-am instalat aplicații. Cred că nici dacă eram îmbrăcat cu pene și mă spălam cu ulei de nucă de cocos pe dinți, tot nu-mi ieșea. E vina mea, sunt defect. Recunosc! Dacă mă pui să stau într-un loc fără a mă juca pe PS sau fără a lucra ceva la calculator, mi-e cam greu. Acum vreo trei ani eram în Vamă și atât am așteptat după niște unii (cu care împărțeam cazarea) să se pregătească pentru ieșitul „pe-afară”, încât am plecat și mi-am petrecut ce-a mai rămas din acel week-end prelungit singur. Mă rog, m-am dus pe plajă și mi-am făcut alți prieteni.

„Dar ai încercat acele aplicații super șmechere și cu 5 stele pe Google Play?” – Da! Și nimic! Și da, am enumerat aplicațiile și mai sus. Numai că aici este un subiect mai complicat, pentru că lumea tot insistă. Recent am primit sfatul de a încerca o aplicație cu meditație ghidată, care m-a ghidat spre o cârciumă din cartier (nimic fancy!). În primul rând mi s-a părut foarte amuzant totul, iar vocea ghidului meu spre integrare în absolut semăna cu a lui Seinfeild în RATB. N-a mers.

„Prin urmare nu ești conectat la conștiința colectivă a Universului și calmul tău este o umbră pierdută, precum o femeie cu moravuri ușoare într-o stație de metrou la marginea orașului!” – Nope! Doar că am alte metode prin care mă apropii mai mult de călătoriile în hiperspațiu și visualuri din acelea foarte pyschedelice.

Alergatul – Mai ales super târziu și pe distanțe cât mai lungi. Cu căștile pe urechi și Tool, Naxatras, Thievery Corporation, Buddha Sentenza, The XX și parcă deja îmi vine să fac o aplicație cu chestia asta.  Cu Morgan Freeman care să anunțe piesele, de pe ce album sunt, anul apariției albumului și pe ce dată este ziua mea de naștere.

Jucatul pe PS – Pur și simplu trec printr-un proces de curățare a egoului și de rearanjare a chakrelor, în timp ce mă joc Bloodborne, Dark Souls, a nu știu câta oară The Last of Us sau Uncharted, iar dacă vreau să o ard super pop (de la popular culture – făcut cu ochiul) bag un multiplayer la Doom. Mă ajută enorm, mai ales când am ceva de lucru și mă blochez într-o chestie de obicei stupidă. În 93.52% din cazuri, o pauză de Play Station m-a ajutat. De altfel, în acest nou spațiu de birou în care mă voi muta în curând, voi aduce un PS4 pentru a debloca eventualele disoluții spirituale.

Cam atât! Mă repet! Sunt super conștient că pe cea mai mare parte a populației ajută ce am enumerat chiar la începutul textului. Numai că există și oameni care se alimentează energetic altfel sau care au găsit spiritualitatea prin alte locuri și cu alte unelte. Sau deloc!

GATA!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *