Mereu diferit!
Am avut trei pisici ale mele până în acest moment al vieții mele. Mă rog, trei motani.
I-am avut pe Bacovia (colegii mei de apartament îi spuneau Garfield, daaar eu știam mai bine), cel roșcovan și mare, pe P@teu (colegii de apartament, evident, îi spuneau altfel), cel mai mic și iubăreț (cei doi au conviețuit într-un parterneriat civil motănesc) și acum îl am pe Smirnoff.
Bacovia a fost motanul acela care nu avea nevoie de nimeni, pur și simplu nici nu știai când mănâncă, pe unde este, ce face. Din când în când mai apărea și cerea să te joci cu el sau se punea în pat să doarmă cu tine. Nimic deosebit! P@teu era, în schimb, cel mai iubăreț animal din istorie. Te urmărea peste tot, nu concepea să nu adoarmă odată cu tine în pat. Era exact ca Robin pentru Batman, ca Bucky pentru Captain America sau ca Răzvan pentru Dani.
Ce am scris mai sus, este, de fapt, prologul unei povestiri cu caracter mistic despre Smirnoff. Motanul care a supraviețuit mâncatului de Silica, pișatului pe priză, căzutului aproape 2 etaje, rosului cablului de alimentare al fierului de călcat, intratului cu fața în fierul de călcat, alergatului cu capul direct în noptieră și lista poate continua. Este, într-adevăr, cel mai frumos motan de pe Pământ (da, chiar este!), numai ca are o predispunere către periculos. Sau către misticism.
Se spune că pisicile au o capacitate ascunsă și că absorb energia negativă sau că te protejează de spiritele rele. Se spune că au nouă vieți. Egiptenii venerau pisicile, iar acum câțiva ani prin Berlin, un techno warrior într-o Luni dimineață se credea pisică prin S-Bahn. Iar primului meu câine din seria de Butelii îi era frică de pisici. Toate lucrurile prezentate mai sus atestă faptul că pisicile sunt, de fapt, Illuminati. Mă rog, nu Illuminati, dar ceva ființe care văd bine prin întuneric.
Absorb energia negativă? Probabil… nu știu ce să zic. L-am văzut odată absordind niște bucățele mici de Silica, găsindu-l semipreparat lângă litieră. Daaaaaaar… da! Când ți-e mai greu sau când ai o stare proastă, se urcă instant în pat și toarce precum un utilaj de la Electroputere Craiova. Nu cred că înțelege mare lucru, nu cred că ar putea sa imi dea un sfat despre cum naiba să scot o eroare din compilarea unei aplicații de iOs. Dar e tare! Cred că în continuare are impresia ca e super micuț, pentru că se așează pe pieptul meu și doarme în zona gâtului. Iar când mă pun la somn, îl mai găsesc în poziții de dormit, de parcă ar fi leșinat la un festival rock.
Sunt niște animale curate pentru că se spală și au grijă de igiena lor. Da și nu! Bacovia, primul din dinastia felinelor, era cel mai curat animal pe care l-am văzut în viața mea. Mai curat decât mulți dintre oamenii pe care îi cunosc. Se spăla tot timpul, se îngrijea și era foarte atent la ce mânca și prin ce locuri locuri își făcea veacul. P@teu?! Da, în afară de faptul că se spăla destul de rar, simțea când exista un punct critic și lua măsuri :)))) Smirnoff? Să zicem doar că am schimbat o lenjerie de pat din cauza urmelor maro de pisică. Iar când are chef de drăgălășenii și se freacă de tine, îți împărtășește și faptul că s-a pișat cu puțin timp în urmă.
Sunt animale independente, care au nevoie de teritoriul lor și de timpul lor. Sunt momente în care uneori par chiar lipsite de afecțiune. Da, chiar sunt animale independente și uneori chiar le doare la patină de ce se întamplă în jur, inclusiv de stăpân. Bravo lor! Știu că sensibilii și doritorii de atenție vor reacționa ceva de genul: „de aia nu imi plac pisicile!”, „câinii sunt mai mișto” etc. Păi, probabil că nici pisicile nu vă plac pe voi. Probabil în timp ce se pișă în litieră, pisicile se gândesc cum să pară mai antipatice, cum să devină vloggeri șmecheri și apoi să prezinte ceva colecție de modă hipsterească de care nu a auzit nici naiba, dar ar trebui să îi dăm importanță pentru că … ceva.
Da, câinii sunt mai tari, recunosc. Dragostea și energia lor, să nu mai zic faptul că te apără de orice și sunt in stare să-și dea viața pentru tine, cam fac pe căței să câștige premiul pentru cine are voie să stea pe locul din față în mașină. E doar părerea mea, nu dau cu parul.
Iar la treaba cu teritoriul… da, au nevoie de un spațiu doar al lor, care să fie doar al lor și să se poată manifesta politico-cultural-shamanic în el. Până să se stabilească într-unul din colțurile camerei cu domiciliul, Smirnoff și-a marcat teritoriul prin spatele biroului, unde dragul de el a pișat primul lui prelungitor. Mi-aduc aminte când eram plecat și Irina m-a sunat că se uita în ochii ei și se pișa vrednic în locul mai sus amintit :))))
Am păstrat pentru sfârșit povestea albului motan. Acum câteva luni l-am preluat de la o doamnă. Și l-a ales Irina, pentru că era cel mai prostănac dintre trei frățiori care au fost abandonați într-un sac. Și numai boacăne a făcut de atunci: a avut coada arsă de la o pișare ca-n filme pe un prelungitor, a avut piciorușul rupt, probabil dinainte să îl luăm, a reușit să intre într-un loc foarte îngust plin cu vată de sticlă și a avut două petece de blană rașchetate timp de trei săptămâni. Dar este atât de iubăreț și plin de afecțiune. Chiar și atunci când mai lucrez de acasă și mă vede turbat la birou, vine la picioarele mele, apoi miaună să îl urc pe birou și să supravegheze „șantierul”.
Pentru oricine își dorește un animal de casă, recomand să-și ia o pisică. Cu atât mai mult celor care nu au cum să aibă grijă de un câine. Mâțele chiar pot sta singure acasă, fără nicio problemă, atâta timp cât au hrană și apă. Da, luați-vă pisic! Și cel mai important, ADOPTAȚI! Sunt atâtea pisici care nu cer mai mult de câțiva metri pătrați și ceva mâncare. Și pot da multă, multă, multă dragoste înapoi. Iar dacă sunteți capabili, aveți posibilitatea de a vă invăța pisica să se joace pe consolă și puteți trece la CoOp de misiunile alea grele la Borderlands 2.
