Pentru că timp de o lună sau ceva de genul ăsta, am citit foie grasul blogosferei de la noi și am ajuns la concluzia că am loc să debitez tot felul de inepții și că aș fi cel puțin la fel de neinteresant.
Pentru că am mai avut un blog prin liceu, în care eram sensibil și artist și naiv, sincer să fiu.
Pentru că trăim niște vremuri în care oricine poate genera conținut. Nu trebuie sa mai fii mare personalitate sau să apari în emisiune la Teo Trandafir, pentru ca cineva sa te găsească și să îți împărtășească părerea. Nu mai trebuie să te placă profu’ sau seminaristul, ca tu să-ți poți citi aberațiile, iar cineva să te înjure sau să te scoată la o bere. Îți trebuie un telefon nu foarte scump, pentru a te putea filma si apoi să devii urmărit pe Youtube. Îți trebuie un macbook luat de la „băeți” cu 200 de euro, un hosting de la un prieten și poți deveni noua senzație a bloggingului. Apoi să umpli pagina cu pop-uri penale și Adsense cam cât teleshopping te obligau părinții să vezi înainte de „Tânăr și neliniștit”.
Asta e si ideea! NICI NU TREBUIE SĂ FII BUN! Poți fi la fel de amuzant precum o scară rulantă, dacă ai norocul ca atunci când te prostești să semeni puțin cu Arșinel în reclamele de la Catena și să articulezi precum un ornitorinc obosit niște sunete, poți ajunge mare vlogger. Apoi să faci endorsement (am zis bine?) la ceva brand absolut de cretin încât să-ți dea bani pentru așa ceva.
Nici nu trebuie sa te pricepi la nimic! Poți doar să-ți tragi o frizură/coafură super dubioasă, pronunți cu accent englezesc cuvinte precum colac, barză, grajd, mămăligă, mujdei, boscheți, un nume din acela „Financial by Găureanu”, „Rodica and more…”, șiiiii…. Iote, mami! Am mai căcat o stea!!!
Sau poți fi foarte citit, dar prost ca o capră! Și să te complaci intr-un univers in care tu ești big bangul, distrugerea Turnului Babel și 1 Mai la Vama Veche. Poți să te cerți cu oameni care nu sunt neapărat rău intenționați și doar pentru că treci printr-o pubertate artistică, devii maniac și te izolezi în propria nebunie.
Eu?! Fac 30 de ani la anul și mă cam sperie gândul ăsta. Ascult albumul unei trupe cu care am crescut și a căror versuri mi-au scris fiecare etapă a vieții. Ascult o melodie, șoptesc ce scriu și am un dialog cu un prieten de al meu bun, dar care a luat-o razna între timp.
Și cred că există lume simplă ca mine, uneori apatică, dar care se aprinde după o bere nefiltrată sau un gât de țuică. Care politic crede în multe chestii de stânga, dar păstrează în minte importanța multor măsuri de dreapta. Și care nu se iau prea in serios. Și care nu dau mare importanță ălora care se iau prea în serios. Și care pur și simplu o ard chill. Și… Și… Și…
Da!! Sunt content creator!! De azi!! De ieri!! De mâine!! Și voi scrie de la teme religioase, pănă la sport, satiră și rețete culinare. Pentru că sunt programator, PR, organizator de evenimente, shaman, inginer pe șantier, Andreea Esca, creator de modă, antreprenor (MAI ALES ANTREPRENOR), trupa Smiley, sunt francez, japonez, am pagină cu photography și mă pricep la câte un pic din toate.
Oameni care m-au influențat întrun fel bine și de la care am avut ce învăța:
- Părinții – pentru că cu bune și cu rele datorită lor am ajuns să am blog. Mă rog, asta și că mă descurc singur. Iar tata este absolut cel mai tare om de pe Pământ. Pentru că aducea viniluri cu Deep Purple, AC/DC, Queen si mulți alții pe timpul comuniștilor și organiza rockoteci pe ascuns în aceeași perioadă. Și o mulțime de alte povești cu tâlc.
- Andrei – omul care îmi spune mereu să stau drept și să nu mai aștept pomană sau bune intenții de la alții. Tot el m-a băgat prima dată în Berghain hahahaha;
- Virgil – De la el am învățat (și din păcate am început să aplic de prea puțin timp) că oricât de mult ai pierde sau oricât de jos ai fi, trebuie să te ridici și să îți găsești ceva de făcut, de muncit, de creat. Deși de multe ori ne-am ciondănit sau avut diferențe majore de opinie, a fost mereu un gentleman cu mine. Cel mai bun organizator și persoana cu cel mai bun gust pe care o cunosc.
- Rață – cine îl cunoaște, știe cât de mult poate să vorbească. Daaar, este cel mai săritor om pe care îl cunosc și unul din cei mai talentați, sincer să fiu. Cred că 53.5% din cele mai tari distracții la care am luat parte, l-au avut în dreapta mea la bar pe domnul Horațiu. Omul desenează șmecher, face muzică și mă mai scoate și din depresii;
- Lazăr – deși nu ne mai vorbim ca în anii trecuți, este omul cu cea mai mare forță creativă pe care l-am cunoscut vreodată.
- Sorin – mereu face ceva și e prins în chestii, astfel încât mă mai ambiționează și pe mine să nu mai fiu putoare. Să nu mai spun că dacă pățesc ceva, el e mereu acolo;
- Max – oameni buni, omul ăsta a pierdut vreo 4 milioane de euro într-o afacere super proastă și a luat-o de la capăt ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. De la el am învățat că nu trebuie să te bazezi pe un sigur domeniu de activitate în viață. Așa că descoperit minunata lume fermecată a comerțului cu haine, peleți, cazane cu biomasă etc. Împreună am făcut București – Suceava – Cluj în mai puțin de două zile cu mașina.
